Răul de altitudine: Înțelegerea și prevenirea acestuia

Răul acut de munte (AMS) afectează în mod obișnuit drumeții care călătoresc în zone muntoase de peste 2,500 m, adică în general 8,200 ft. La această altitudine, presiunea aerului și nivelurile de oxigen sunt reduse, ceea ce face dificilă colectarea unei cantități suficiente de oxigen de către organism. Acest lucru oferă un impuls ascendent pentru diverse simptome, care pot varia de la boli minore până la afecțiuni care pun viața în pericol.

Factorii responsabili pentru răul de altitudine

Deficitul de oxigen pare a fi cel mai frecvent motiv al răului de altitudine. Deficitul de oxigen pare a fi un dezavantaj cronic, deoarece pe măsură ce cineva urcă mai sus, presiunea și aerul devin mai mici, forțând astfel organismul să compenseze. Alte astfel de situații pot include următorii factori:

Urcarea prea rapidă fără a permite corpului să se adapteze (aclimatizare latentă). Deplasarea bruscă dintr-o zonă de joasă altitudine într-o zonă de mare altitudine, fără antrenament prealabil. Eforturi fizice mari fără timp de recuperare adecvat la altitudini mari.

Semne și simptome ale răului de altitudine

Semnele și simptomele unor astfel de boli se dezvoltă de obicei în câteva ore după ce o persoană atinge altitudini mai mari. Astfel de semne și simptome sunt puține, dar gradul lor de severitate variază:

Simptome ușoare

• Durere de cap
• Greață și vărsături
• Oboseală sau oboseală
• Amețeli sau lightheadedness
• Pierderea poftei de mâncare
• Tulburări de somn

Simptome moderate până la severe

• Dificultăți de respirație, chiar și în repaus
• Confuzie sau dificultăți de gândire clară
• Pierderea coordonării (senzație de stângacie)
• Dureri de cap severe

Prevenirea răului de altitudine

Urcușul va fi mai lent pe măsură ce se adaptează la schimbările nivelului de oxigen. Antrenarea organismului pentru a se adapta la noile altitudini este necesară pentru a preveni răul de altitudine. Când alpiniștii ajung la 2,500 m, consumul de alimente care conțin alcool și cafeină și un somn adecvat sunt, de asemenea, factori care contribuie. Dacă medicul vă recomandă să accelerați procesul de adaptare, luați în considerare administrarea de medicamente precum acetazolamida (Diamox) în afara celor recomandate de medicul dumneavoastră.

Tratamentul răului de altitudine

În caz de rău de altitudine, dacă începeți să simțiți simptomele acestuia, prima opțiune ar fi să vă odihniți și să vă hidratați. Analgezicele precum aspirina pot fi administrate oral pentru simptome ușoare, cum ar fi durerile de cap și greața. Dacă simptomele rămân neschimbate sau devin mai intense, coborârea la o altitudine mai mică ar trebui să devină prima opțiune, deoarece este tratamentul care funcționează cel mai bine imediat.

Concluzie

Minimizarea riscului este principala preocupare, adică ar trebui să înaintați încet, să beți suficientă apă și să reacționați la orice semnale primite de la corp. Este important să fiți întotdeauna pregătiți să coborâți dacă simptomele devin mai severe, deoarece cel mai important lucru este siguranța. Rețineți că, atunci când vine vorba de aventuri la mare altitudine, cel mai important este să mergeți într-un ritm lent și, prin urmare, să asigurați siguranța!